Rețeta fericirii?!


”Nu uita, îți trebuie puține lucruri ca să fii fericit” – Marcus Aurelius  ”Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ți orice țintă, numai un singur lucru nu: fericirea” – Lucian Blaga;  ”Fericirea: un episod trecător în marea dramă a durerii” – Feodor Mihailovici Dostoievski;  ”Dacă vrei să ai o viață fericită, leag-o de un scop, nu de oameni sau lucruri” – Einstein  ”Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp.” – Dalai Lama 

”Cuvântul fericire și-ar pierde înțelesul dacă nu l-am compara cu tristețea” Gustav Jung

Când m-am apucat să scriu acest material dedicat fericirii, am răsfoit mental, dar și fizic caietele mele cu notițe, cărțile care m-au dus de-a lungul vremii spre conceptul acesta de fericire. N-am nicio concluzie clară, nimic din toate vorbele astea frumoase și iscusite nu m-au făcut să am acel moment de ”aha” și nici nu m-au apropiat în vreun fel de acea bătaie a inimii pe care o numim fericire.

Când ești fericit inima bate scurt și intens, o clipă, atât, dar bătaia aceea de inimă are efect de undă. Umblă cu tine zile în șir. Ești fericit când ești fericit și știi că ești fericit și asta, cel puțin pentru mine, are legătură cu permisiunea pe care i-o dau inimii să bată gongul fericirii când are ea chef, fără să-i pun filtru social sau wishlisturi.

În izolarea am fost de câteva ori fericită, în zile în care nu mi-am propus nici să fiu fericită, nici să am vreo realizare anume. Fericirea a venit peste mine neașteptat, fiindcă așa a decis inima să bată gongul acela și să mă facă atât de fericită încât am plâns la propriu cu lacrimi și muci. Ultima dată, a fost zilele trecute când am privit o vază cu bujori. Jur că nu am văzut în viața mea ceva mai aproape de perfecțiune ca florile acestea splendide, scăldate în lumina serii.

Deci, poate că din toate citatele lumii acela că ”fericirea stă în lucrurile mărunte” e cel aproape de mine zilele astea.


Într-un referat interesant ”Despre problema fericirii” Ionuț Andrei Butnariu spune ”Nu cred ca există o definiție unică a fericirii sau un singur criteriu de determinare a fericirii, căci sufletul omenesc e complicat și variabil de la individ la individ. Așa cum spunea filosoful Petre Andrei “ Ceea ce provoacă fericirea unuia nu este uneori pentru altul nici măcar un motiv de mulțumire trecătoare, ceea ce descrețește o frunte și înveselește un chip poate produce altcuiva durere, căci un soare ce răsare într-o parte, apune în partea cealaltă “. Toți oamenii tind către fericire, dar nu toți o concep la fel, de unde rezultă mulțimea teoriilor filosofice asupra fericirii.

Filosofii din antichitate au considerat fericirea ca un fenomen individual și dependent numai de individ , pe când în timpuri mai noi s-a pus fericirea în legătură cu societatea.”

Incursiunea noastră va urma calea anticilor, fericirea personală, dar și calea modernă a fericirii în legătură cu societatea.

În primul episod vom vorbi despre ”Rețeta daneză a fericirii Hygge”.

5 afișare
Logo-SOS-liniehd.jpg