Oportunități născute din tragedie - de Esther Perel & Mary Alice Miller

În timp ce mulți oameni trăiesc de la o zi la alta așteptând cu sufletul la gură datele redeschiderii și sperând “să revină la normalitate”, sunt alții – nu puțini – care au ajuns la o concluzie gravă: nu avem nicio șansă să revenim la ce a fost înainte.

Iar asta nu e neapărat ceva rău. Pentru că existau probleme și înainte, nu-i așa? Acea versiune de viață pe care o trăiam nu era întotdeauna cea mai grozavă, nu? Mulți dintre noi erau înglodați în datorii și epuizați, dacă nu financiar, atunci spiritual. Pentru siguranța viitorului, unii dintre noi mărșăluiau pe o cărare ce nu coresponda întotdeauna cu adevăratele noastre dorințe și, de cele mai multe ori, senzația pe care o aveam era că suntem mai deconectați ca oricând de noi înșine. Acum, cu siguranța viitorului rămasă în aer, realizăm că deciziile pe care le luam se bazau pe planurile de viitor – un viitor care însă nu mai există. Ne aflăm deja într-o Nouă Normalitate și aceasta necesită un nou tip de gândire – o curiozitate cu privire la ce ne dorim pentru noi înșine, ce vrem de la partenerii și de la familiile noastre, de la oamenii cu care ne stabilim întâlniri și de la prietenii noștri, și de la viețile noastre profesionale. Pentru indivizii și cuplurile care experimentau deja distanțarea și descentrarea, această redefinire a ce înseamnă viața normală poate fi o oportunitate pentru a reconstrui, a rearanja prioritățile, pentru a se reconecta, a fantaza și chiar pentru a renunța la unele lucruri care ne țineau în loc cu mult înainte ca pandemia să se declanșeze.

Însă ce decizii necesită acest nou teritoriu pe care ne aflăm? Ce fantezii ar putea să ne inspire? Ce limbaj să folosim când discutăm despre acest subiect? Și cum am putea să punem în practică planurile într-o vreme în care fie trăim împreună 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, fie trăim separați unii de ceilalți, izolați, așa cum nu ni s-a mai dat până acum să trăim?

Refacerea conexiunilor emoționale necesită o trăire autentică a tot ceea ce ni se întâmplă acum

Nu există emoții pozitive generate de pierderile pe care le-am suferit – am pierdut oameni dragi, slujbe, contactul uman, sentimentul de siguranță, ritualurile de absolvire, petrecerile aniversare, nunțile, funerariile – toate aceste ceremonii care funcționau ca rituri de trecere în viețile noastre. Nefericirea este permisă, ba chiar încurajată. De fapt, în contextual confruntării cu această situație suprarealistă, percepția corectă a durerii noastre s-a dovedit a fi extrem de importantă. Sentimentul de pierdere nedefinit și alte noi emoții, asimilate pandemiei, sunt într-adevăr profunde, dar au rostul lor. Ne aflăm în plin proces de doliu după viața pe care am lăsat-o în urmă și după ceea ce obișnuiam să resimțim ca fiind normalitate. Însă aceste emoții semnalează faptul că s-a produs o schimbare și că noi, la rândul nostru, trebuie să ne schimbăm. Discută cu oamenii tăi cei mai apropiați despre ce sunt aceste schimbări și cum se simt ele. Împărtășește cu ei poveștile perioadelor dificile, de tranziție, prin care ai trecut; astfel, ne ajutăm reciproc să ne găsim echilibrul în această nouă realitate. În același timp, se activează mușchiul emoțional al memoriei care ne permite să revizităm momentele în care a trebuit să fim puternici și rezilienți.

După cum bine explica psiholog Susan David, emoțiile dificile trăite în cantități adecvate, sănătoase sunt un semn al acceptării realității înconjurătoare. Abia atunci poți să începi să-ți folosești abilitățile pentru a deveni creativ în gestionarea unei crize care solicită de la tine capacitatea de a fi inovator. Dacă negi această realitate – dacă aștepți în continuare ca viața să revină la făgașul ei inițial – vei avea dezavantajul a de nu putea gestiona emoțional și mental această criză. Aceia dintre noi care pot accepta ideea că nu ne mai întoarcem la ce a fost înainte, au oportunitatea de a lua startul înaintea celorlalți în cursa ce urmează să se desfășoare. Poate vei fi surprins să afli că un exercițiu excelent pe care îl poți face cu cei dragi, indiferent dacă locuiți claie peste grămadă sau parcurgeți carantina separat, este acela de vă plânge unii altora cât mai mult posibil. Este o supapă de eliminare a sentimentelor noastre de pierdere și dor. Autocompătimirea ne dă senzația de control și de camaraderie. Încearcă și-ai să vezi.

A rămâne conectat acum înseamnă a păstra un echilibru între frică și speranță

Odată ce ai eliminat din sistemul tău toate nemulțumirile strânse, ești pregătit să privești la ce se află de cealaltă parte a acestor pierderi colective care s-au acumulat – și vei găsi acolo reorientare și restaurare, adaptare la pierderea suferită și speranță în viitor. Julia Samuel descrie importanța reexaminării proprie nostre dureri – denumită de ea “pierderi trăite” – și a înlocuirii acesteia cu speranță. Speranța este mai mult decât un sentiment, spune ea. Este un plan. Să luăm drept exemplu cazul unui cuplu aflat într-o relație la distanță, cei doi alegând să pună în prim plan carierele profesionale care, întâmplător, se desfășoară în orașe diferite. Inițial, s-au gândit că situația nu va dura mai mult de un an, dar au trecut deja câțiva ani de când trăiesc așa, fără să aibă nici cea mai vagă idee când și unde vor locui din nou împreună. Acum, aflați în carantină în orașe diferite, el nu-și mai poate imagina cum ar putea să continue să trăiască separat. Ea, pe de altă parte, știe că au tot evitat o discuție despre creditul bancar pe care ea l-a luat pentru a-și acoperi studiile și care atârnă greu în toată ecuația, făcând-o să pună în continuare slujba pe primul loc. Sau să luăm în considerare alt exemplu – cel al unui cuplu care și-a plănuit tratamentul FIV pentru luna iunie, iar acum se întreabă dacă pot oferi suficientă siguranță copilului pe care și l-au dorit dintotdeauna, în condițiile în care lumea întreagă este în plină criză. Sau exemplul omului care, după un an de zile în care s-a torturat singur cu dificila decizie de a-și muta mama într-un cămin de bătrâni, a semnat în sfârșit actele și a demarat procesul. Fix atunci căminul de bătrâni a devenit un loc cu maxim risc de infectare și cu un procentaj crescut al deceselor cauzate de pandemie. Acum el se întreabă care sunt șansele ca ea să poată veni să locuiască împreună cu el și partenera sa și dacă relația lor are șanse de supraviețuire în condițiile acestea. Pandemia Covid-19, ca multe alte crize, a acționat ca un accelerator pentru fiecare dintre aceste situații și nu există o soluție ușoară. Acesta este un moment în care dualitatea dintre frică și speranță trebuie întreținută cu stăpânire de sine, chibzuință, și chiar umr ș imaginație. E timpul să așezăm cărțile pe masa și să ne punem următoarele întrebări:

· Ce ne dorim cu adevărat?

· Unde vrem să ne aflăm?

· Ce vrem să construim?

· Ce proiect ne-am dori să ducem la bună îndeplinire în următorul an? Dar în următorii 3 ani? 5 ani?

· Pentru cine suntem responsabili?

· Alături de cine vrem să trăim?

· Ce părți din viața noastră merg bine?

· Care sunt cele mai mari provocări ale noastre?

· Ce putem controla?

· Ce nu putem controla absolut deloc?

· Unde trebuie să luptăm?

· Unde trebuie să ne predăm?

· Care sunt punctele forte și care sunt slăbiciunile noastre – atât ca indivizi, cât și în comunitate?

· Dacă am putea fi orice, am putea merge oriunde și am putea fi fericiți, cum ar arăta acest scenariu? E posibil ca răspunsul să dezvăluie o variantă ușor mai bună, mai echilibrată a locului în care te afli acum.

Cum ajută gândirea erotică la crearea conexiunilor emoționale

Credeți sau nu, aceste întrebări sunt în esența lor de natură erotică. Ele fac referire la imaginație, fantezie, explorare, curiozitate și propun o navigare a traumei generate de acest moment de dragul cultivării plăcerii. Știm cu toții că unele dintre cele mai mari plăceri își au rădăcinile în cele mai adânci dureri. Cum vei transforma pierderile produse de acest moment în posibilități? Haideți să ne întoarcem puțin la cuplul care își petrecea carantina separat. Fiecare dintre ei trebuie să răspundă individual la setul de întrebări puse în discuție mai sus, înainte de a încerca să găsească răspunsuri împreună. Accesându-și cele mai profunde dorințe, speranțe și temeri în contextul noului normal în care trăim ar putea să dezvăluie noi strategii pentru a rămâne conectați. Pe de o parte, ea ar putea să prezinte situația creditului luat pentru studii în lumina incertitudinii economice în care ne aflăm în perioada aceasta, drept argument pentru a-și păstra slujba așa cum este în momentul de față. Pe de altă parte, el ar putea să își exprime dorința de a se afla în același loc cu ea, iar faptul că el nu are niciun credit care să îl îngreuneze financiar ar putea fi un bun argument pentru ca, dintre ei doi, el să fie acela care să se mute. Evitarea conversației de dragul păstrării unui statu-quo – pentru că acest statu-quo dă senzația de siguranță – îi ține pe amândoi blocați în dilema lor de dinaintea pandemiei. Însă abordarea acestor probleme într-o notă erotică, prin examinarea fanteziilor și dorințelor lor, fac ca punctele de rezistență să se relaxeze. Este o modalitate de a da naștere speranței. Amintiți-vă că speranța este un sentiment, dar în aceeași măsură este și un plan.

Iar strategia aceasta nu este valabilă doar pentru cuplurile care își petrec separate carantina. Oare câți dintre noi nu au simțit acea carantină internă – acel sentiment de separare de cei dragi care ne cuprinde ori de câte ori nu reușim să ajungem la un consens? Dacă te afli într-o astfel de încleștare, lumea în care trăiești a articulat foarte clar faptul că acum este momentul să îți reexaminezi prioritățile.


REORDONEAZĂ-ȚI PRIORITĂȚILE PENTRU A RECONSTRUI CONEXIUNILE EMOȚIONALE

Deși poate părea paradoxal, din tragedii se pot naște oportunități. Pierderea stabilității și siguranței lasă loc pentru dezvoltare, în loc de stagnare. Deturnarea planurilor pe care le aveam lasă loc schimbării tiparelor. E greu să vedem lucrurile astfel, dar procedând așa, vom reuși să navigăm prin Noua Normalitate. Chiar mai dificil de atât? Capacitatea de a ne regăsi toți pe aceeași pagină când nimeni – nici măcar liderii și marii gânditori ai timpurilor noastre – nimeni, deci, nu pare să pice de acord asupra cărării pe care trebuie să o urmăm. Ne-am petrecut mare parte din viețile noastre încercând să controlăm fiecare pas înainte, pentru ca acum să ne confruntăm cu o abatere masivă de la planurile noastre, abatere ce pare să ne împingă cu forța înspre necunoscut. Poți privi spre necunoscut ca la un tărâm al fricii și al daunelor. Poți privy spre necunoscut ca la un tărâm al posibilităților și dezvoltării. Adevărul este că ambele ăuncte de vedere sunt valide.

(Traducere și adaptare de Roxana Gamarț, după un text original publicat pe https://estherperel.com/blog/opportunity-from-tragedy-emotional-connections )

Photo credit Adi Tudose

89 afișare
Logo-SOS-liniehd.jpg