May You Live In Interesting Times

Actualizată în: Apr. 8

Indiferent ce scenariu trăim de o lună și ceva, pare că blestemul chinezesc care a dat titlul celei mai recente ediții a Bienalei de Artă de la Veneția – May You Live In Interesting Times – a funcționat. Ba chiar a funcționat la nivel global.

Nu știu cum v-ați simți voi, dar mie, dacă mi s-ar comunica în fiecare zi numărul de decese provocate de infarcturi, să zicem, m-ar lua urgent durerile de inimă. Sau dacă la finalul fiecărei zile, ni s-ar comunica numărul de decese provocate de accidente de mașină, cred că ne-am apropia altfel de marginea trotuarului și ar fi probabil mulți care s-ar teme să mai treacă vreodată strada. Vă imaginați cum ar fi să trăiești toată viața pe aceeași parte a unui trotuar? Pare utopic. Dar hai să privim la noi, astăzi.

E imposibil să nu observi cât de bine a prins la mase acest virus – no pun intended. Din punct de vedere al promovării și marketing-ului ar putea fi un masterpiece. Până și numele îl plasează într-o zonă privilegiată – nu avem de-a face cu orice virus, ci cu... CORONA-virus. Mărturisesc că la început mi-a trecut prin minte că ar putea fi un performance dement, pus la cale de un geniu al răului. Sau că m-am trezit brusc într-un episod din Black Mirror. Mai e și varianta pe care o pomenea Oana la telefon – și anume ca omenirea să aibă bafta de a fi condusă din toate colțurile sale de proști. Iar proștii pot face – și chiar fac! – mult rău. Deși în mod normal, în zona asta nu poți să știi niciodată dacă e vorba de prostie sau șiretenie, un lucru este cert de data asta: Omenirea duce lipsă acută de leaderi reali. În ciuda tuturor conferințelor și a cărților despre leadership, generația noastră pare să nu fi produs în realitate un leader adevărat, care să ne inspire în astfel de momente. Și poate nu e întâmplătoare această lipsă de leaderi - o civilizație lipsită de idealuri, nu poate naște decât destine mediocre.


Roman Tolici, Xi, acuarelă pe hârtie, 31 x 23 cm, 2020


În toată bezmeticeala asta, se renunță la drepturile fundamentale ale omului, iar unii dintre cei aflați la putere încep să se declare atotputernici. Presa este în delir orgasmic, nu îi ajunge ce se întâmplă, ori de câte ori se poate, mai intră o exagerare. În fiecare zi ni se bagă în ochi cifre, ni se turează anxietatea cu tot felul de informații, iar noi, ca o turmă lovită de dambla, ne îngrozim din ce în ce mai tare. Este finalul lumii! Și chiar așa este, de fapt, este finalul lumii așa cum o știam și începutul unei noi epoci. Epoca terorii noastre. Epoca marii însingurări. Epoca a cărei lecție fundamentală este lecția despre importanța Celuilalt. Este acel moment revelator – și iată, nouă ne-a fost dat să-l trăim! – în care individul înțelege că face parte dintr-un întreg fără de care nu se poate defini și nu poate funcționa. Și înțelege asta fiind forțat de aceste împrejurări surprinzătoare să accepte că mare parte din acțiunile sale, mare parte din creația sa, nu are rost sau mai bine zis își pierde sensul, în absența Celuilalt. În ce măsură un poem e frumos/expresiv/adevărat/cutremurător etc. dacă nu există un cititor care să îl parcurgă. În ce măsură un poem este – dacă nu există cititor.

Revenind la blestemul chinezesc, realitatea este că trăim – fără nicio exagerare – timpuri interesante, cărora încercăm să le găsim un capăt, un fir logic, o direcție. Rapiditatea cu care și-a înfipt colții în noi această schimbare de paradigmă, viteza cu care s-a extins la nivel global această stare de urgență nemaiîntâlnită și imposibil de comparat cu vreun alt episod din viața noastră, incertitudinea pe care a adus-o cu sine întreaga poveste, ne plasează pe noi într-un purgatoriu, într-o zonă de tranzit de la viața de dinainte la cea care se întinde înaintea noastră. Un purgatoriu care și-a ales drept spațiu de proiecție mediul online, acolo unde încercăm absurd să reconstituim un simulacru a ceea ce a însemnat până de curând realitatea noastră. Este un purgatoriu cu atât mai jalnic cu cât toate încercările noastre se soldează cu o pseudo-experiență – trăim o viață falsă acum. Pentru că indiferent câte lucrări de artă voi posta eu pe pagina de facebook, voi veți privi doar imaginea acelei lucrări, și nu lucrarea în sine. În lipsa emoției, viața nu este altceva decât un reflex. Emoțional, suntem prinși între doliul după viața noastră de până mai ieri, cu toate etapele sale – șoc, negare, furie și, într-un final acceptare – și anxietatea unei vieți viitoare incerte. Ne zbatem între depresie și anxietate, ceea ce ne face ușor bi-polari pe toți, așa că trebuie să ne tratăm cu blândețe.

În lipsa unor coordonate fixe, ne este imposibil să stabilim strategii. Datele se schimbă de la o zi la alta, în consecință nu ne putem baza pe intuiție – care și ea, la rândul ei, funcționează în baza unui algoritm – și nici pe planuri logice. Cred că singurul lucru de care putem fi siguri este că omenirea s-a lăsat în această perioadă cuprinsă de întuneric și spaimă. Or spaima are acest efect, de a ne bloca.


Roman Tolici, FEAR, acuarelă pe hârtie, 31 x 23 cm, 2020


În astfel de zile, în care toți sunt gata să sară cu un sfat, o cafea, ceva – orice, numai să FIE ÎN CONTINUARE – eu nu am mai putut să scriu.

În această cacofonie de voci și opinii online, instinctul m-a făcut să economisesc cât mai multă energie. Am avut, ce-i drept, mici atacuri de panică, dar nimic consistent. Mi-am adus aminte cum, în nu-mai-țin-minte ce context, Andrei Gheorghe spunea că, în vremuri de restriște, cel mai bine e să fii broască țestoasă. Să te miști cu încetinitorul. Să-ți dai timp să înțelegi ce se întâmplă. Să ai timp să te pregătești. Haideți să ne dăm timp! Să ne punem întrebări și să încercăm să înțelegem. Să avem grijă de noi și de ceilalți. Pentru că în final vom trece și prin asta și sper să învățăm ceva din tot ce ni se întâmplă acum.

Am reușit să scriu abia azi, după ce m-am văzut și am comunicat pe Zoom cu prietenele mele. Abia acum, stând de vorbă cu ele, mi-am dat seama că mai pot totuși articula ceva. E nevoie de oameni ca să ne simțim din nou întregi. E nevoie de oameni ca noi să fim.

244 afișare
Logo-SOS-liniehd.jpg