Marea dinlăuntru - recomandări filme, cărți, nimicuri


Tocmai am fumat a zecea țigară, din viața mea. Pe primele, pe cele mai multe, le-am fumat în tinerețe, prin clasa a zecea, când s-a petrecut prima mea mare despărțire, pe următoarele două, la următoarele două, una nu vă spun, iar pe asta a zecea azi. Pe terasa casei mele, cu căștile în urechi urlând Manchester Orchestra ”The Silence” și cu ochii fixați pe copacii molcomi și urbanizați din fața terasei. Îi privesc atent, văd o schimbare la copacii ăștia, par mai viguroși decât în ceilalți ani. Și-au lărgit coronamentul și au împrumutat ceva din nonșalanța pădurilor montane. Par hotărâți să ne facă nevăzuți vecinilor noștri. Pe zi ce trece devenim mai invizibili. Stau cu căștile în urechi ca să nu aud liniștea profundă a nopții. E atâta tăcere încât dacă cineva de la etajele superioare ale clădirii ar fierbe o cafea, aș auzi cum bolborosește apa în ibric. Mă simt captivă în corpul meu, deși pot să mă ridic, să fac spagatul, să sar, să merg, sunt prizonieră aici în mine, în corpul și în mintea mea. Asta îmi aduce aminte de superbul film a lui Alejandro Amenábar Mar Adentro. Comut youtubul care a ajuns aiurea la Cigarettes after sex, superb, dar pun Nessun Dorma (Mar Adentro flying scene) ca să intru mai bine în atmosfera filmului; desfac o ciocolată (am furat-o de la fete), mă acopăr cu o pătură și plonjez odată cu Ramon (personajul filmului, Javier Bardem) prin geamul deschis și perdelele albe, care freamătă în bătaia vântului de primăvară– făcând cea mai frumoasă unduire posibilă a unui obiect pe care am văzut-o vreodată în viața asta. Am senzația că voi cădea în gol, dar reușesc să mă înalț, respir apăsat la fel ca Ramon și la fel ca orice om care re-întâlnește ceva ce iubește. Văd Semenicul și Muntele Mic, parcul Herăstrău, marea, aud limba maghiară, îi văd pe băieții ăia drăguți, strada cu glicina și cea cu magnolie. Și sentimentul ăsta de libertate mă îmbată de exuberanță, să poți să mergi oriunde vrei și oricând. Este a 36 zi de izolare ”you're sitting there three feet away. What's three feet?... But for me, those three feet that keep me from reaching you, from touching you, are an impossible journey. Just an illusion. A fantasy...” Vedeți filmul ăsta, mie mi-a reamintit că libertatea nu o pierzi, o cedezi, dacă vrei.

Îl puteți închiria de pe Amazon cu 2 dolari.

https://www.youtube.com/watch?v=PMNT5aBWbOU

174 afișare1 comentariu
Logo-SOS-liniehd.jpg