Festinul fricii VS Vocabularul unei noi vieți

Actualizată în: Mai 2

După atâta timp de stat în casă și navigat pe apele incerte ale online-ului, am ajuns în punctul în care nu mai am nicio părere cu privire la ce se întâmplă. Am obosit să mai citesc păreri, opinii, teorii, știri articulate cu fermitate care apoi sunt infirmate cu același aplomb, am obosit să mă mai gândesc la cuvintele alea care încep cu C sau cu P (e ok, puteți să vă gândiți și la prostii!) și care au devenit principalele subiecte de discuție ale întregii omeniri. Intuiția mea zace și ea cu o figură apatică și mâinile lăsate-n jos, într-un colț din mine. Expresia “ca lovit de tren” capătă noi valențe și un singur lucru pare să fie clar în mintea mea: această stare de blocaj și izolare socială începe să pună stăpânire pe teritoriile personale din spațiul nostru interior. În noi se aștern acum tăceri și tristeți cu care nu știm ce să facem și din care nu știm ce să înțelegem. Spre exemplu ieri, după ce s-au terminat cursurile online, după mult-așteptata întâlnire cu Învățătoarea și colegii de clasă, fetița mea cea mică a constatat următoarele: nu mai avem ce discuta între noi; suntem toți foarte tăcuți, nu știm ce să ne spunem! Oricine s-a apropiat vreodată de curtea unei școli în timpul pauzei mari, cunoaște bine valul de voci, râsete și țipete pline de bucurie. Acum, în noi și în copiii noștri, se lasă tăcerea. Pentru mine, constatarea copilei a avut efectul unei revelații – în solitudine forțată, ceva esențial se pierde din spiritul nostru. E ca și când, după un timp petrecut departe de semenii noștri, am începe să apunem în noi înșine, fără să știm ce să facem cu lumina din noi, pentru că nu o mai putem împărtăși cu ceilalți.

Da, e adevărat că viețile noastre s-au schimbat radical. Da, s-a schimbat contextul social, am remarcat cu toții asta, am comunicat și am articulat acest adevăr de nenumărate ori, până când cuvintele noastre s-au golit de sens.

Nu neg nici eu aceste schimbări - dar refuz să trăiesc cu creierul înfășurat pe acest subiect, pentru că el s-a transformat într-un timp foarte scurt și pe o scară foarte largă într-un festin al fricii. Or frica – deși are părțile ei bune atunci când ne stăpânește cu măsură și pe perioade scurte de timp – poate avea efecte devastatoare asupra noastră atunci când devine un modus vivendi. Frica ne modifică fizic, psihic și emoțional. Frica distruge prietenii, anihilează capacitatea noastră de comunicare sănătoasă, de relaționare în termeni adecvați cu noi înșine, aruncându-ne în hăuri unde domnesc puteri teribile - ipohondria, depresia, paranoia, decăderea umană pe toate planurile - fizic, moral, emoțional și spiritual. Îmi este din ce în ce mai clar că frica este un virus la fel de periculos ca cel care ne-a izolat pe toți și ne-a forțat să ne schimbăm viețile. A accepta să trăiești într-o frică perpetuă echivalează cu renunțarea la o viață normală, de bună calitate. Iar calitatea vieții pe care o ducem depinde de fiecare dintre noi, cu atât mai mult cu cât avem acum șansa unui scenariu nou – suntem în punctul în care, dacă privim cu atenție în interiorul și în jurul nostru, constatăm că am început deja o nouă viață. În consecință, vă propun să construim împreună un vocabular al acestei noi vieți, să ne setăm împreună un sistem de valori pe care până acum, mulți dintre noi au crezut că le au, dar nu s-au identificat niciodată cu ele. Haideți să facem un pas în plus și să parcurgem distanța de la a avea la a fi.

Analiză – înainte să credem, e obligatoriu să cercetăm! Într-un noian de informații ce vin spre noi de-a valma, pe toate căile posibile, de la online la televiziune, de la toți oamenii cu care vorbim și care ne invadează cu propriile păreri, frici și teorii – haideți să ne acordăm timp pentru a ne pune întrebări, pentru a verifica de mai multe ori și pe mai multe surse informația pe care o primim și care, imediat ce este ingurgitată începe să-și facă efectul în creierele noastre. Haideți să refuzăm să ajungem posesorii unor spaime ce nu ne aparțin și nu ne definesc, ci mai degrabă să punem sub lupa analizei informațiile și emițătorii acestor informații, contextul cu toate plusurile și minusurile sale – și să vedem cu ce anume ne identificăm, la modul real.

Blândețe – să ne tratăm cu blândețe, pentru că merităm! Într-un timp în care suntem agresați din toate părțile de vești care ne scot din zona de confort, blândețea trebuie să fie ingredientul principal în comportamentul nostru – atât față de noi, cât și față de ceilalți. Să comunicăm cu blândețe, să ne corectăm cu blândețe, să înlocuim tonul răstit cu cel calm, cuvintele aprige cu cele mai calde, să facem apel la înțelegere și la bunătate, fără să ne pierdem fermitatea atunci când suntem siguri că avem dreptate.

Curaj – un cuvânt care ne dă aripi, nu-i așa? Dar e greu să ai curaj, când frica domnește peste întreaga lume. Să înlocuim teama cu precauție. Nu trebuie să ne fie frică, dar trebuie să fim prevăzători. Să căutăm în noi curajul de a trece prin fiecare zi, prin fiecare moment apăsător, prin fiecare clipă de descurajare. Iar dacă nu găsim resurse de curaj pentru noi, atunci cu siguranță vom găsi pentru cei dragi.

Demnitate – demnitatea ține cred și de o igienă morală. Să încercăm să nu îi încărcăm pe cei din jur cu nemulțumirile și grijile noastre. Să învățăm să ne debarasăm de balastul negativității și al fricii și să ne creăm propriul set de valori.

Empatie – un exercițiu pe care ar trebui să-l facem zilnic, o formă de cunoaștere, înțelegere, apreciere și acceptare a celuilalt.

Fericire – să o păstrăm, pe cât se poate, ori de câte ori apare în acele momente de excepție, suspendate parcă între concret și ireal. Să reținem senzația, să ne amintim gustul și felul în care se simt aceste clipe, astfel încât să le putem revizita atunci când avem nevoie.

Grație – să o căutăm în tot ce ne înconjoară – în artă, în sunetul muzicii, în râsul copiilor, în sunetele naturii care iată, acum se aud din ce în ce mai bine în spațiul urban, care până nu demult era poluat de zgomotul claxoanelor și al motoarelor ce aglomerau arterele blocate de trafic.

Hotărâre – ingredient esențial în decizia noastră de a merge mai departe, indiferent cât de greu ne este sau ne va fi de aici înainte.

Igienă – fizică, morală, spirituală. Indiferent cine ești și de ce resurse dispui, îți poți crea propriile reguli care să îți asigure o viață decentă, în contextul pe care îl trăiești. Fac aici o mică paranteză pentru a vă povesti o scurtă istorioară pe care am auzit-o. În timpul asaltului de la Leningrad, unul dintre cele mai sângerase momente din Al Doilea Război Mondial, cunoscut în istorie și sub numele de Blocada Leningrad-ului, o fetiță s-a pierdut de părinții săi în timp ce aceștia fugeau din orașul aflat sub asediu. Timp de peste doi ani, copila a reușit să supraviețuiască singură, învingând foametea și condițiile cumplite de viață. Singurul lucru care a ajuns la ea de dincolo de zidurile orașului asediat a fost un bilețel scris de tatăl ei, în care acesta îi dădea un singur sfat – Indiferent cât îți este de foame, indiferent cât de crunt e frigul pe care-l înduri, trebuie să te asiguri de un singur lucru – și anume, că duci gunoiul afară din casă în fiecare zi! Un sfat simplu, care poate părea ciudat în circumstanțele date - dar care a avut drept rezultat supraviețuirea copilei. Acum, mai mult ca oricând, este un timp al curățeniei. Îngrijește-te de corpul tău, igienizează constant spațiul pe care îl ocupi, scapă de balastul social, înconjoară-te de bine, frumos și adevăr. Stabilește-ți propriile limite de confort și nu permite nimănui să ți le încalce.

Joacă - Suntem ludici prin definiție. De multe ori, învățăm, comunicăm și ne relaxăm jucându-ne. Să nu uităm, deci să ne jucăm. Cu partenerii, copiii și, de ce nu, cu noi înșine.

Karma – sau cum spune proverbul - ce semănăm, cam aia culegem! Să fim conștienți că alegerile pe care le facem și acțiunile noastre au întotdeauna consecințe atât asupra celor din jurul nostru, cât mai ales asupra noastră.

Libertate – un drept al nostru fundamental de care trebuie să rămânem conștienți.

Misiune - să devenim conștienți de misiunea pe care o avem. Fiecare om are o misiune în viață, indiferent că este sau nu conștient de ea. Să ne urmăm intuiția și să împlinim ceea ce este de împlinit.

Nutriție - în condițiile în care mobilitatea noastră este mult redusă în perioada aceasta,

Obiceiuri sănătoase – se spune că orice acțiune repetată zilnic timp de 60 de zile, devine un obicei. Să alegem cu grijă ce vrem să facem în următoarele 60 de zile. Obiceiurile sănătoase pot cântări mult atunci când vine vorba de bunăstarea noastră fizică, psihică și emoțională. Să facem sport zilnic, să mâncăm sănătos, să citim, să ascultăm muzică, să studiem un subiect care ne pasionează, să menținem relațiile cu oamenii de la care avem ce învăța și cu care împărtășim aceleași valori și pasiuni! Să facem toate acestea conștienți că suntem singurii în măsură să ne creăm un mediu propice dezvoltării personale, un mediu în care putem crește și putem evolua.

Prezent – să trăim în prezent, conștienți de fiecare moment parcurs, conștienți de fiecare cuvânt rostit, conștienți de fiecare gest făcut!

Râs – a se practica de preferat în hohote, cel puțin o dată pe zi!

Speranță - rămasă singură în cutia Pandorei, speranța cea firavă însoțește omenirea în momentele de cumpănă. Să nu ne pierdem nicicând speranța că totul va fi bine. Doar așa vom găsi resursele necesare pentru a merge mai departe și a crea o lume mai bună decât cea pe care am lăsat-o în urmă.

Toleranță - să fim toleranți unii cu ceilalți, să fim mai puțin critici și să dăm dovadă de mai multă înțelegere!

Unitate - dacă reușim să fim mai toleranți, atunci pasul următor este acela de a deveni mai uniți în a implementa obiceiurile bune, în a da și altora speranță și de a inspira și pe alții să își îmbunătățească stilul de viață. Astfel, împreună putem pune bazele unei comunități mai puternice.

Vindecare - fiecare dintre noi are puterea de a se vindeca - de boli, de frici, de depresii! Trebuie doar să ne dăm șansa de a găsi în noi această putere. Gândirea pozitivă, ritualurile zilnice de îngrijire, disciplina în a menține obiceiurile sănătoase - toate acestea pot croi drum spre vindecare.

Yoga - încercați să practicați yoga - sau îndreptați-vă atenția spre orice altă practică sau școală filozofică ce vă poate ajuta să vă cunoașteți mai bine corpul și mintea.

Zâmbiți - cât mai des! Nu vă costă nimic și, în plus, un zâmbet aduce cu sine lumină și speranță.

97 afișare
Logo-SOS-liniehd.jpg