Când suficient e deja prea mult

În 2013, apărea traducerea în română a cărții A avea sau a fi? de Erich Fromm, titlu inclus în seria Psihologia Pentru Toți a editurii TREI. Studiul lui Erich Fromm are la bază o problematică ce merită mai multă atenție, acum mai mult ca oricând - consumul sănătos. În accepția autorului, consumul sănătos poate avea loc doar dacă din ce în ce mai mulți oameni doresc să își schimbe modelele de consum și stilurile de viață. Consumul exagerat generează pasivitate, iar nevoia de viteză și noutate reflectă de fapt neliniștea interioară, fuga omului de el însuși. Însă o schimbare radicală în comportamentul consumatorului contemporan nu este posibilă decât sub impactul unui șoc care să genereze o nouă etică și o nouă atitudine față de natură. Nevoia de schimbare profundă a Omului apare nu doar ca o cerință etică sau religioasă, nu doar ca o cerință psihologică ce derivă din natura patogenă a caracterului nostru social actual, ci și ca o condiție pentru supraviețuirea reală a rasei umane. A trăi corect nu mai înseamnă doar a împlini cerințele etice sau religioase. Pentru prima dată în istorie, supraviețuirea fizică a rasei umane depinde de schimbarea radicală a sufletului său. Totuși, transformarea sufletului uman este posibilă doar în măsura în care au loc prefaceri economice și sociale drastice, care să-i dea omului curajul și viziunea de a face posibil acest lucru. (Erich Fromm)


Roman Tolici, There is No Death, 2014, ulei pe pânză

Anul 2020 ne-a adus pe fiecare dintre noi față în față cu noi înșine. Pandemia, cu toate măsurile de izolare socială pe care le-a atras la nivel global, a generat o schimbare de paradigmă socială, înlocuind camera oglinzilor în care ne aflam toți - și mă refer aici la spațiul comun în care se desfășurau întâlnirile și conexiunile noastre cu ceilalți, spațiu în care fiecare individ se definea preponderent prin semenii săi - cu un spațiu în care individul trebuie să trăiască doar cu sine, trebuie să învețe să se accepte și trebuie să învețe să se auto-analizeze. Invariabil vom privi cu alți ochi timpul pe care îl avem la dispoziție și deciziile pe care le vom lua. Dacă până acum măsura existenței noastre era dată de verbul a avea, condițiile impuse de noua realitate ne duc în punctul în care ne întrebăm la ce ne folosește de fapt acest verb. A avea a devenit în timp una dintre condițiile intrinseci ale ideii de statut social, înlocuind treptat din vocabularul nostru verbul a fi: Într-o cultură în care țelul suprem este să ai - și să ai din ce în ce mai mult - și în care se poate spune despre cineva că "valorează o mie de dolari", cum ar putea să existe alternativă între a avea și a fi? Dimpotrivă, s-ar părea că însăși esența faptului de a fi constă în a avea; căci dacă nu ai nimic, atunci ești un nimic. (Erich Fromm) Dincolo de spaima generată, de disconfortul psihic, emoțional, economic și social prin care trecem, atât la nivel de individ, cât și la nivel de comunitate, trebuie să recunoaștem valoarea acestui moment de răscruce în care se află umanitatea. E timpul ca umanitatea să își recunoască (în sensul de a conștientiza și a-și asuma) greșelile, iar această distanță pe care pericolul o impune între individ și restul societății este condiția necesară și suficientă pentru o analiză corectă a locului în care fiecare dintre noi se află. Grandoarea Marii Promisiuni și minunatele înfăptuiri materiale și intelectuale le epocii industriale trebuie atent analizate pentru a putea înțelege trauma pe care o produce astăzi conștientizarea eșecului acestora. Căci epoca industrială a eșuat într-adevăr în a-și ține Marea Promisiune, fapt pentru care tot mai mulți oameni devin conștienți că:

  • Satisfacerea nelimitată a tuturor dorințelor nu numai că nu conduce la bunăstare, dar ea nici nu reprezintă calea spre fericire sau măcar spre maxima plăcere.

  • Visul de a fi independenți ai vieții noastre a luat sfârșit îndată ce ne-am dat seama că am devenit cu toții niște rotițe în mașina birocratică, iar gândurile, sentimentele și gusturile noastre sunt manipulate de guvern și industrie, precum și de mijloacele de comunicare în masă pe care acestea le controlează.

  • Progresul economic a rămas limitat doar la națiunile bogate, iar decalajul dintre țările bogate și cele sărace a continuat să crească.

Din fericire, nu suntem încă într-o situație fără ieșire. Pandemia se va stinge. Se vor descoperi scheme de tratament. Treptat se vor ridica toate măsurile de izolare socială, oamenii vor ieși din case și omenirea va avea șansa unui nou început. Însă rămâne de văzut în ce măsură vom gestiona corect această nouă șansă.



25 afișare
Logo-SOS-liniehd.jpg